September 2007
M T W T F S S
« Aug   Oct »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

  • Categories
  • Archive for September 23rd, 2007

    manali – leh

    Sunday, September 23rd, 2007

    cind am hotarit sa plecam pe 1 august, unul dintre motive a fost reusim sa urcam pe karakoram highway sau pe drumul manali-leh.

    cum visa de pakistan a fost prea scurta si situatia de acolo nu era chiar ok, am hotarit sa incercam turul kashmir-ului (oricum preferam varianta asta).

    de la amritsar am mers repede la dharamsala de acolo la manali pe un drum superb.

    in manali (vashist ca sa fim exacti), am stat o zi sa ne pregatim de drum (caciuli de lina, ciorapi de lina, o citirica) am intrebat la toate agentiile de voiaj daca drumul mai e deschis si pe 21 aug am sters-o.

    manali-leh e un drum legendar printre motociclisti, puteti gasi nenumarate descrieri pe net. Drumul e un fel de transfagarasan al indienilor dar cu citeva diferente:

    • e mai lung, avind 470 de km
    • are 4 trecatori in loc de una
    • e mai inalt, cea mai joasa trecatoare are cam 3900m si cea mai inalta are 5300m. dupa ce se trece de rothang la care e prima trecatoare, altitudinea scade rareori sub 4000m

    drumul este deschis oficial pina la 15 septembrie, dupa aia muncitorii nu il repara, autobuzele nu mai merg. drumul mai ramine deschis pina la prima ninsoare.

    mal01.jpg

    prima trecatoare, rothang la a fost destul de dificil de trecut, urcusul e destul de consistent (de la 2000 la 3900), in noaptea de dinainte plouase destul de tare acolo si era mult noroi. destul de multe piriuri de trecut prin vad, uneori drumul si riul se confundau ūüôā

    mal02.jpg

    a doua trecatoare baracha la a fost ceva mai usor de trecut, drumul e mai bun. aici deja peisajul incepe sa fie din alta lume, cerul e de un albastru absolut ireal iar muntii te lasa cu gura cascata.

    mal03.jpg   mal04.jpg   mal05.jpg

    Dupa Baracha La mai sint cam 30 de km pina la sarchu. Sarchu este tabara traditionala pentru noapte si consta intr-o tabara de corturi unde poti dormi si bea un ceai cald. Nu exista apa, curent sau alte prostii.

    mal06.jpg   mal07.jpg   mal08.jpg

    In sarchu ne-am mai intilnit cu 2 englezi pe enfield, un elvetian cu un ktm 950 cu cutia de viteze blocata in treapta a doua si 4 belgieni tot cu motociclete indiene. Toata lumea se grabea sa treaca inainte de venirea zapezii.

    Sarchu e 4200m si noaptea este relativ racoare (dimineata termometrul de pe moto arata 1 grad) si evident totul e neincalzit. Din fericire sacii de dormit si hainele groase si-au facut datoria si am reusit sa dormim rezonabil.  Din cauza altitudinii si lipsei de orice lumina cerul arata absolut incredibil.

    Am scapat si de rau de munte desi am dormit un pic cam sus (in mod normal ar fi trebuit sa ne aclimatizam). Eu m-am simtit un pic rau dimineata si am fost destul de deshidratat dar nimic grav.

    mal09.jpg   mal10.jpg  mal11.jpg

    In sarchu a fost un episod haios cu aparatul foto. Din intimplare am uitat sa reincarcam acumulatorul in manali si ni s-a terminat chiar cind am ajuns in sarchu. Am incercat sa gasesc un generator ca sa reusesc sa reincarc bateria dar fara succes. Singurele surse de electricitate erau niste baterii solare legate la niste lampi cu acumulatori. Din intimplare am descoperit un cort unde bateria solara era legata la un acumulator de tractor, tot din intimplare am descoperit ca alimentatorul de la charger era de 12 volti. Evident am taiat cablul alimentatorului l-am legat la acumulatorul de tractor si in amuzamentul general am incarcat acumulatorul de la aparat.

    mal12.jpg   mal13.jpg   mal16.jpg

    Dupa ce in prima zi a fost cald (20 de grade), in ziua a doua vremea s-a racit. Cind am plecat erau cam 4 grade si pina la leh temperatura nu a urcat peste 12 grade. Manusile de ski si minerele incalzite au fost salvatoare. Francezul cu enfield nu avea echipament de iarna si a cam suferit.

    Deja la 4000m orice efort te lasa fara respiratie imediat, e un pic deconcerant sa simti ca nu poti respira.

    Am ajuns in Tanglang La le la ora 13, aici e punctul cel mai inalt al calatoriei noastre 5300m (a doua trecatoare ca inaltime din lume deschisa traficului auto). Saracul Grasu’ ne-a injurat copios pt ca l-am adus asa de sus fara sa ii modificam carburatia. Peste 4000m puterea scade drastic iar ultimele pante (peste 5000m) am reusit sa le urc doar cu treapta¬†1.

    Poza obligatorie cu tablita:

    mal151.jpg

    Din Tanglang La am coborit in Leh (la ses, doar 3500m), unde am ajuns destul de obositi dar foarte incintati.

    mal17.jpg   mal18.jpg   mal19.jpg

    In concluzie: daca aveti posibilitatea treceti neaparat pe drumul asta, daca aveti posibilitatea sa veniti cu moto (puteti inchiria in manali) este si mai bine. Nu aveti cum sa va dati seama din poze cum arata de fapt muntii astia.