14/09/07-multan

nu am mai scris de mult, dar am tot fugit prin pakistan. O sa fac un rezumat 🙂

Multa lume (si noi inainte de a veni incoace) asociaza Iranul cu o destinatie exotica, usor ciudata, usor periculoasa. Realitatea e ca diferenta intre Iran si Germania este infima in comparatie cu diferenta intre Iran si Pakistan 🙂

De abia dupa Quetta incepe sa fie exotic cu adevarat, oamenii nenumarati, o mizerie de numa-numa, poluare cum nu am vazut nici in China 🙂

In principiu, cam ce ati auzit dspre Pakistan este adevarat:

1. Mai toate camioanele sunt pictate:

pakistani truck

2. Chiar se circula pe acoperisul autobuzelor in mod curent:

quetta5.jpg suk3.jpg

3. Traficul e mai rau decit ati putea sa credeti. Totusi soferii sunt usor mirati cind au accidente 🙂
suk5.jpg

quetta3.jpg

Acu’ sa nu aveti impresia ca nu ne place aici. Oamenii sint ok, peisajele sunt frumoase (in vest e desert dar dupa ce treci Indul parca esti in asia de sud-est).

Doar ca iti trebuie un pic de timp sa te obisnuiesti cu nebunia care e aici. E destul de greu de explicat, va pun citeva faze sa va lamuresc.

1. In Danbaldin, mijlocul Baluchistanului. Iesim sa cumparam ceva de mincare, mergem pe marginea drumului (evident nu e trotuar). Pe linga noi trece un nissan patrol de prin 1980 cu 50-60km/h, la vreo 20 de metri in fata noastra ii sare roata stinga fata. Masina aluneca catre marginea drumului pe discul de frina. Roata intra in multime si loveste un batrinel. Soferul sare din masina, fuge catre batrinel, continua sa fuga pe linga el si isi recupereaza roata care se incotopenise intr-o taraba. Linga masina se stringe instantaneu o multime de 40-50 de oameni care ofera solutii de indreptat discul de frina, batrinelul reuseste sa se ridice si pleaca usurel spre casa. Drumul e blocat pt vreo juma’ de ora 🙂

Accidentul (incidentul 🙂 ) a avut loc in curba din poza:

danbaldin12.jpg

2. Plecam din Sukkur, pe malul Indului. Pakistanul are cel mai mare sistem de irigatii din lume. Construit de englezi acum 80-100 de ani. Ecluze, canale, motoare de la inceputul secolului, o bijuterie tehnica. Si mizerie, mizerie cit nu poate spala toata apa Indului 🙂

Aici pe malul riului, pe un maidan era instalata o masa de biliard. Pustii erau atit de absorbiti de joc, incit doar doi au venit sa se uite la moto

suk1.jpg

bivolii apreciaza sistemul englezesc de irigatii

suk4.jpg

3. Dupa ce in Baluchistan am fost singuri, din trecatoare Bolan am primit escorta militara. Din 40 in 40 de kilometri o alta toyota obosita ne escorteaza.

suk2.jpg

Dupa ce ai primit escorta, e practic imposibil sa mai scapi. Fiecare echipaj trebuie sa te dea in grija cuiva, fie altui echipaj fie hotelului unde stai.

Problema e ca hotelurile nu prea au chef sa te ia in grija. In Multan, dupa 450 de km de drumuri pakistaneze (9 ore), colindam pe la 6 hoteluri. Nimeni nu vrea sa ne dea o camera. E ora 10 seara. Politistii din escorta sunt disperati ca nu pot scapa de noi. Unul dintre ei are o idee geniala. Imi spune zimbind “You are going to police-land”. La ora 10:30 sintem la comandamentul politiei Multan, stam de vorba cu seful politiei (prin translator pt. ca omul nu vb engleza).

Ne zice ca putem pune cortul in curtea politiei. Ii spun ca nu avem cort. Se pare ca o sa petrecem noaptea in cazarma politiei Multan.

Pina se rezolva cu cazarea fac conversatie cu politistul. Il intreb de ce avem escorte peste tot in Punjab unde nu e nici o problema dar ne-au lasat singuri in Baluchistan. Omul nu crede, ma mai intreaba o data ca sa fie sigur, dupa ce ii confirm ca am dormit in Danbaldin il bufneste risul “You are very lucky sir, lucky for your life”.

Pina la urma, la insistentele sefului politiei, unul dintre hoteluri accepta sa ne dea o camera cu conditia sa plecam a doua zi.

4. Pe drum de la Multan catre Lahore se fac 10.000 km de cind am plecat. Ii conving pe trupetii din escorta sa faca o poza cu Grasu’ si cu Ioana

suk6.jpg

Nu am avut curajul sa il rog pe unul dintre ei sa stea cu spatele. Pe spatele tricourilor scria “NO FEAR”

Gata pt. azi 🙂 miine punem poze din Lahore