ZUMZUMZUM- from Romania to Thailand on a bike

cind am hotarit sa plecam pe 1 august, unul dintre motive a fost reusim sa urcam pe karakoram highway sau pe drumul manali-leh.

cum visa de pakistan a fost prea scurta si situatia de acolo nu era chiar ok, am hotarit sa incercam turul kashmir-ului (oricum preferam varianta asta).

de la amritsar am mers repede la dharamsala de acolo la manali pe un drum superb.

in manali (vashist ca sa fim exacti), am stat o zi sa ne pregatim de drum (caciuli de lina, ciorapi de lina, o citirica) am intrebat la toate agentiile de voiaj daca drumul mai e deschis si pe 21 aug am sters-o.

manali-leh e un drum legendar printre motociclisti, puteti gasi nenumarate descrieri pe net. Drumul e un fel de transfagarasan al indienilor dar cu citeva diferente:

• e mai lung, avind 470 de km
• are 4 trecatori in loc de una
• e mai inalt, cea mai joasa trecatoare are cam 3900m si cea mai inalta are 5300m. dupa ce se trece de rothang la care e prima trecatoare, altitudinea scade rareori sub 4000m

drumul este deschis oficial pina la 15 septembrie, dupa aia muncitorii nu il repara, autobuzele nu mai merg. drumul mai ramine deschis pina la prima ninsoare.

prima trecatoare, rothang la a fost destul de dificil de trecut, urcusul e destul de consistent (de la 2000 la 3900), in noaptea de dinainte plouase destul de tare acolo si era mult noroi. destul de multe piriuri de trecut prin vad, uneori drumul si riul se confundau 🙂

a doua trecatoare baracha la a fost ceva mai usor de trecut, drumul e mai bun. aici deja peisajul incepe sa fie din alta lume, cerul e de un albastru absolut ireal iar muntii te lasa cu gura cascata.

Dupa Baracha La mai sint cam 30 de km pina la sarchu. Sarchu este tabara traditionala pentru noapte si consta intr-o tabara de corturi unde poti dormi si bea un ceai cald. Nu exista apa, curent sau alte prostii.

In sarchu ne-am mai intilnit cu 2 englezi pe enfield, un elvetian cu un ktm 950 cu cutia de viteze blocata in treapta a doua si 4 belgieni tot cu motociclete indiene. Toata lumea se grabea sa treaca inainte de venirea zapezii.

Sarchu e 4200m si noaptea este relativ racoare (dimineata termometrul de pe moto arata 1 grad) si evident totul e neincalzit. Din fericire sacii de dormit si hainele groase si-au facut datoria si am reusit sa dormim rezonabil.  Din cauza altitudinii si lipsei de orice lumina cerul arata absolut incredibil.

Am scapat si de rau de munte desi am dormit un pic cam sus (in mod normal ar fi trebuit sa ne aclimatizam). Eu m-am simtit un pic rau dimineata si am fost destul de deshidratat dar nimic grav.

In sarchu a fost un episod haios cu aparatul foto. Din intimplare am uitat sa reincarcam acumulatorul in manali si ni s-a terminat chiar cind am ajuns in sarchu. Am incercat sa gasesc un generator ca sa reusesc sa reincarc bateria dar fara succes. Singurele surse de electricitate erau niste baterii solare legate la niste lampi cu acumulatori. Din intimplare am descoperit un cort unde bateria solara era legata la un acumulator de tractor, tot din intimplare am descoperit ca alimentatorul de la charger era de 12 volti. Evident am taiat cablul alimentatorului l-am legat la acumulatorul de tractor si in amuzamentul general am incarcat acumulatorul de la aparat.

Dupa ce in prima zi a fost cald (20 de grade), in ziua a doua vremea s-a racit. Cind am plecat erau cam 4 grade si pina la leh temperatura nu a urcat peste 12 grade. Manusile de ski si minerele incalzite au fost salvatoare. Francezul cu enfield nu avea echipament de iarna si a cam suferit.

Deja la 4000m orice efort te lasa fara respiratie imediat, e un pic deconcerant sa simti ca nu poti respira.

Am ajuns in Tanglang La le la ora 13, aici e punctul cel mai inalt al calatoriei noastre 5300m (a doua trecatoare ca inaltime din lume deschisa traficului auto). Saracul Grasu’ ne-a injurat copios pt ca l-am adus asa de sus fara sa ii modificam carburatia. Peste 4000m puterea scade drastic iar ultimele pante (peste 5000m) am reusit sa le urc doar cu treapta 1.

Poza obligatorie cu tablita:

Din Tanglang La am coborit in Leh (la ses, doar 3500m), unde am ajuns destul de obositi dar foarte incintati.

In concluzie: daca aveti posibilitatea treceti neaparat pe drumul asta, daca aveti posibilitatea sa veniti cu moto (puteti inchiria in manali) este si mai bine. Nu aveti cum sa va dati seama din poze cum arata de fapt muntii astia.

dupa 2 zile, o noapte dormita in cort la 4200m, am ajuns la leh.

acum sintem prea obositi sa va povestim ce si cum, dar promitem sa punem miine poze si alte cele.

Azi am fost toata ziua cu capul in nori 🙂 am colindat prin mcleod ganj,am baut un ceai de ghimbir, l-am vizitat pe dalai lama, i-am vazut pe calugari construind o mandala din nisip, am reparat la moto si ne-am uitat cum ploua 🙂

miine plecam spre manali, si incercam sa trecem spre leh (daca nu e inchisa trecatoarea din cauza zapezii)

first it happened after the pakistani-indian border, we were doing 100 km/h on a b road and suddenly the engine stalled. I stopped on the left side of the road (we are in india after all), pushed the starter button, and the engine started again. I blamed the pakistani fuel and continued to armitsar.  Although I felt the distinctive signs of fuel starvation I was afraid to consider what could have caused it. 

the second day it happened 100km after we left armitsar. First a cylinder stopped and then the second one. I couldn’t ignore this anymore. I disconnected the fuel line just after the fuel pump and asked Ioana to press the starter button.  The engine came to life immediately. I hoped that the fuel filter is clogged up and decided to investigate the problem in dharamsala.

10 kilometers before dharamsala the engine stopped again, this time for good. For the first time since we left bucharest, I experience the weird feeling of being stranded on the side of the road. There is no fuel going to the carburetors and the fuel pump is so hot I can’t keep my hand on it. All signs point to the dreaded fuel pump failure, but how could this happen ? I’ve added an additional relay to prevent such a failure!

As a last resort, I bypass the relay.  The engine starts. We manage to arrive at McLeod Ganj. I check the relay, and to my joy it doesn’t work anymore. This is a Tyco automotive relay rated for 40A and 10^7 cycles. I’ve used it for 4A and it only lasted for 500.000 cycles. Luckily I have a spare relay. I replace it, and all seems to work smoothly again.

Here are the pictures of the damaged relay:

niatza,

am trecut mai simplu decit credeam din pakistan in india. Aparent a fost o idee buna sa trecem duminica pentru ca nu mai era nimeni in vama, nici pe o parte nici pe alta, doar angajatii plictisiti. Cip a avut de rezolvat o mica problema: cind am intrat in pakistan au pus una dintre stampile cu data gresita, si rezulta acum ca am stat 11 zile desi aveam viza doar pt 10, dar i-a convins repede.

ne-am oprit in Amritsar si am dat o tura cu o biciricsa pina la Golden Temple, mi-a fost cam mila de nenea ala sa pedaleze pentru toti 3 dar n-avea pedale si la pasageri sa-l ajutam.

m-am distrat ca de data asta l-au pus si pe cip sa-si puna batic 🙂  inca nu stim sa impletim un turban d-ala…pare complicat

templul era cam auriu pentru gustu nostru si coada prea mare la intrare 🙂 dar incinta arata foarte dragut.( nu-mi place nici ca trebuie sa ma plimb desculta pe unde calca miile de indolezi 🙂 sint circotasa, recunosc 😀

n-am mai pierdut vremea si dimineata am sters-o catre dharamsala …am fost avertizati ca e drum de 5ore desi sint numai fo 230 km. Ei bine au fost mai bine de 5 ore. Se circula ca naiba, drumul e vag asfaltat, gropi nenumarate, nisip, teren alunecat, poduri rupte…o veselie…si peste toate astea soferul indolez e foarte nesimtit! sa lasam detaliile, a fost foarte foarte frumos drumul pe stinga si pe dreapta 🙂

 recunosc ca distractia cea mai mare a fost sa gasim maimutzele pe marginea drumului supervizind cine, ce si unde merge 🙂

am trecut de dharamsala si am mai urcat citiva km pina in McLeod Ganj, se vede mai frumos de-aici,  ne-a prins o ploaie dragutza de vara 🙂  dar chiar eram dornici de racoare dupa sauna din ultima vreme.

tibetanii va saluta si noi va zicem nb.

miine o sa stam tot aici sa investigam o buba la moto si cu putin noroc poimiine mergem spre manali.