ZUMZUMZUM- from Romania to Thailand on a bike

Desi am trecut de o vreme de Chandigarh, nu am apucat sa punem nici o poza din orasul sintetic.
Cind India s-a despartit de Pakistan, provincia Punjab a fost impartita jumi-juma. Capitala, Lahore, a ramas in Pakistan asa ca indienii l-au chemat pe Le Corbusier si i-au comandat un oras nou.
Antoine francezul cu care ne-am intilnit pe Manali-Leh ne-a zis ca nu e nimic de vazut in Chandigarh, dar totusi nu am rezistat tentatiei de a vedea un oras facut de la 0.
Eu nu ma prea dau in vint dupa Le Corbusier, asa ca e posibil sa nu fiu chiar impartial 🙂
Orasul e foarte patratos, incepind cu planul (tot orasul e impartit in sub-orasele de 1kmx1km) si terminind cu blocurile de beton care sunt peste tot. E adevarat ca e foarte verde si aerisit (singurul oras indian unde nu era aglomeratie).
In plus, toate blocurile parca stateau sa cada (asta poate nu e vina lui Le Corbusier) asa ca tot orasul avea un aer usor parasit.
In partea administrativa parca s-a exagerat un pic cu spatierea, intre fiecare doua cladiri este o padure plina de fiare vechi si camioane militare.

Orasul mai are o gradina de piatra, foarte futurista desi usor infantila si un lac artificial pe care te poti plimba cu hidrobicicleta 🙂

Inainte de a incepe turul Rajastanului si Gujaratului am dat, bineinteles, o tura pina la Agra. Ne-am pregatit sufleteste pentru a face fata vinzatorilor ambulanti si hoardelor de turisti si in 5 ore de cind am plecat din hotelul cel obosit din Delhi eram deja cazati in Agra (am avut noroc ca am gasit usor iesirea din oras). I-am gasit si lui Grasu’ un locsor confortabil in curtea interioara si am plecat la colindat.

Fortul din Agra e urias si foarte ingrijit construit, jumate din gresie rosie si jumate din marmura alba. Cind am plecat de la hotel coada de la Taj Mahal era cam de 500m dar pina am vizitat fortul tocmai bine se eliberase asa ca am intrat usor. Probabil sunteti curiosi cum ni s-a parut.

Mie unul mi-a placut mai mult decit in poze, asezarea e foarte bine aleasa pe malul riului, intrarea in parc e destul de departe de cladire care pare parca de jucarie. Pe masura ce te apropii perspectiva se schimba si cladirea devine dintr-o data foarte mare. De aproape minaretele par un pic prea groase dar cladirea in sine e perfecta.

Numarul imens de oameni e un pic enervant, dar asta e. Indienii au un sistem foarte interesant de vindut bilete: au bilete pentru straini si bilete pentru bastinasi. Cele de straini sunt mai scumpe (evident), cam de 10 ori mai scumpe. La Taj Mahal au reusit un record al diferentei de pret, biletul indian 20 de rupii cel strainez 750 de rupii 🙂 (1euro=56 rupii) . Probabil puteau sa puna si 5000 de rupii biletul tot atit straini ar fi fost…

Orasul in sine ni s-a parut cam obosit asa ca nu am mai stat si a doua zi cum era planul initial ci am sters-o la Jaipur.

Am ajuns si in Delhi. Nu ati vazut aglomeratie pina nu ati incercat sa intrati in orasul asta pe la ora 3. Am stat in trafic cam 2 ore.

Termometrul de pe moto nu indica mai mult de 50 de grade asa ca nu stiu exact cit de cald era, dar in orice caz… cald.

Daca ii vedeti pe indieni cum se bulucesc in trafic, cum se baga ca prostii in fata ca sa blocheze complet si definitv orice intersectie, cum nu te-ar lasa sa treci desi nu ii costa nimic….Ce e la noi e parfum.  Probabil ca asa va fi si traficul din Bucuresti peste 20 ani de becalizare si manelizare 🙂

Orasul e mai frumos decit ne asteptam, e plin de viata. Partea construita de englezi e foarte eleganta si verde, partea indiana e plina de jeg dar totusi cu un farmec al ei.

Incepem sa ne obisnuim cu stilul indian. Avem un sentiment nefiresc de familiar 🙂 toata lumea se cearta, se impinge, vrea sa te pacaleasca la bani…intelegeti voi. In sfirsit am gasit un loc unde oamenii sunt chiar mai prost-crescuti decit in romania…

niatza, niatza

ne-a lovit si pe noi o oarecare lene caracteristica acestor locuri si am ramas un pic in urma cu pozele 🙂  sintem deja linga delhi si n-am plantat pozele din kashmir.

srinagar a fost locatia perfecta pentru citeva zile de pauza. Am fost inspirati si nu am ramas la o un boathouse in centru, pe lacul Dal si am mers in nordul orasului, pe Nageen unde era mult mai liniste si mai frumos.

orasul e asezat pe doua lacuri si un riu, partea veche e chiar pe lac si restul de jur imprejur. sint canale care unesc lacurile si casele si barco-casele 🙂 si barcute cu visla in forma de inimioara care te plimba intre ele.

casuta noastra plutitoare nu arata asa de bine pe afara, dar era chiar dragutza. nu avea decit doua dormitoare si o bucatarie, o camera de papat, una de citit si uitat la tv si o veranda cu bancute -perfecta de uitat la lac si la barcute, si de baut un ceai kashmiresc 🙂 foarte bun. Va fac si eu la iarna, m-a invatat tanti cum se produce.

recunosc ca n-am fost in delta, dar cam asta mi-au sugerat plimbarile cu shikara (barcutza) canale cu nuferi si lotusi (pacat ca nu mai erau infloriti), gradini plutitoare, case mai vechi si mai noi, si o groaza de pasaret de toate felurile. Recunosc ca preferatul meu a fost un kingfisher mic si albastru care mi-a tinut companie la primul ceai baut pe veranda. se mai uita la mine, mai baga o scufundare…foarte simpatic, cu nasu lui maare 🙂

ne-am plimbat pe la gradinile mughalieno-britanice….dragutze si ingrijite si inca pline de flori , ne-a fost lene sa ne urcam la templul din virful dealului si am dormit si ne-am uitat la lac si am stat degeaba. odihna si tratament 🙂

partea usor ciudata este cu armata, soldati peste tot pe strada…multi. Am intrebat si noi care e ideea si le e frica de atacuri teroriste…aparent nu s-a mai intimplat nimic de multa vreme…dar sint inca toti acolo. e frumos tare in kasmir dar nu stiu daca chiar asa de frumos sa se bata ca disperatii atitia ani pentru bucata aia de pamint.

marea majoritate sint musulmani asa ca am beneficiat de inca 2-3 zile de ramadan 🙂 cintat muezinul si batut toba de mic dejun inainte de rasaritul soarelui, plus ceva mai complicat de mincat, baut pe strada…n-a fost asa de grav ca in pakistan totusi.

ne-am mai distrat intr-o seara cu o incercare de furtuna, aparent nu avem nici rau de mare…se balanganea intr-un mare fel “hotelul” nostru iar dimineatza era tot lacul verde, adusese vintu la loc algele curatate cu o zi inainte.

proprietarul era simpatic, din seria clasica deja in care nu facea nimic toata ziua. Mai inchidea un geam si mai aprindea o lumina…plus cele 5 rugaciuni obligatorii… plus plimba cite un ceai de la maica-sa la noi din cind in cind. Am incercat sa calculam din ce traieste acea familie, erau 7 adulti si un pusti de 9 luni, traiau in barca de linga…care era jumate din a noastra si nu pareau sa munceasca niciunul. erau toata ziua creanga pe barca sau in parcul de pe mal 🙂 nu ne-am lamurit 🙂

frumos tare si au niste mere foarte foarte bune!

We were very lucky to manage to squeeze this tour just before the winter.

We only did the basic tour  Dharamsala-Manali-Leh-Kargil-Srinagar. We had to postpone the other parts like
Nubra Valley, Suru Valley, Zanskar  for some other visit.

It is really worth your time and money to come and visit these unbelievable mountains.

I will just make a short overview of the conditions to help others plan the own trip.

As we arrived in late september, we were not sure if the high passes from Manali to Leh were still snow-free.
We tried to find out the road condition before going to Manali, the horizonsunlimited.com forum was very
helpful (as always) but, just as Graham predicted, you can’t really know until you are in Manali.

In Manali we found out that the buses stopped but the jeeps are still going, so I started asking
every jeep ticket reservation shop about the road conditions. The answers ranged from TanglangLa being snowed in,
 to the road being opened but with the Sarchu tent camp closed to everything perfect.
Finally we spotted a luggage laden Enfield coming down from RothangLa, it was coming from Leh.
Finnaly a source we could trust, we find out that  the road is open, Sarchu camp is still there but is also very cold.

As we were in a hurry, we only stayed in Manali (actually Vashisht) for 1 day, skipping over the acclimatization.
 It’s better to stay in Manali for a few days, going to RothangLa during the day and sleeping at the lower altitude.
Ioana had no problems with the altitude sickness, I had a strange gastric acidity crisis (strange because I never had
such problems before). This started in a night that we slept in Sarchu (4200m) and continued until we reached Srinagar.
It wasn’t serious but it was a bit of a nuisance.

The road from Manali to Leh has all kinds of surfaces: about 30% is very good asphalt, another 40% is badly potholed asphalt, 20% is gravel and the rest is sand, river-crossings, etc etc. This is probably changing all the time due to the frequent land-slides and very harsh winters, so don’t rely too much on this information. We didn’t had any really difficult parts (for a 2-up Africa Twin, with 60kg of luggage and Tourance tyres). There is a lot of heavy traffic so any muddy section is usually thorn up pretty bad.

We managed an average of about 30km/h (including stops), you could go significantly faster, but I was trying to protect the overloaded panniers racks. This speed also conveniently divides the trip in two days, Manali to Sarchu and Sarchu-Leh.
You can hurry a bit and go all the way in one long day, but I don’t think is worth passing-on the wonderful night sky in Sarchu.

We managed to cross the mountains just in time, the next day there was heavy rain in Leh and the mountains were all white.

The road from Leh to Kargil is better than Manali-Leh, with a long unsealed section on the descent from FotuLa. Kargil
is probably the most expensive town in India (we were quoted 1300 rupees for a grubby room by one delusional hotel manager).
Leh-Kargil took us about 5 hours.

Kargil-Srinagar is even better apart from the truly spectacular ZojiLa, which is a bit difficult but it’s well worth it. Here
we had the deepest stream crossing (a good 50cm deep) which wasn’t very difficult but a bit… refreshing in the 9 degrees ambient.
It also took us 5 hours to reach Srinagar. Here I recommend to stay on Nageen Lake rather than the much more crowded Dal Lake.

Some pictures from the mountains:

and a picture with the tent camp in sarchu: