ZUMZUMZUM- from Romania to Thailand on a bike

daca mai sunt motociclisti care se uita pe blog, am doua intrebari pentru voi

1. Cit de des vi s-a intimplat sa loviti o pasare ? Eu cit am mers in Romania nu am lovit niciodata o pasare. Incepind din Iran si pina in Nepal, sunt o droaie de pasari care stau pe marginea drumului si zboara drept spre masinile/camioanele/motocicletele care trec pe acolo. Noi am lovit 3 pasari, o vrabie in Iran, un porumbel in Pakistan care s-a lovit de casca Ioanei si inca o pasare mai mare in India care a lovit fix intre faruri. Ignorind cele 10-20 de near-miss-uri, ar insemna un incident la 6000km…

2. Aici in Vietnam, Cambogia si Laos au o droaie de motociclete usoare/scutere care au ambreiaj centrifugal ca un scuter dar au cutie de viteze (4 vit. de obicei). Sunt un pic ciudate cu schimbator de viteze dar fara maneta de ambreiaj. Exista asa ceva in Europa ?

niatza,

ne-am tot discutat cu alex (dor de duca) pe mailuri si sms-uri si a ramas ca ne vedem la o bere si o birfa in ta khaet. zis si facut 🙂 ne-am reunit la un guest house simpatic si am povestit povesti nemuritoare el de pe unde a fost si noi cam la fel 🙂 ne-am distrat ca ni se parea ciudat tuturor sa povestim in romana…

ieri am inchiriat doua motorete si am pornit in cautarea pesterilor din apropiere. tara asta pare pustie…era asa de liniste si pace, nu tu masini, nu tu oameni, doar citeva vaci ratacite. prima pestera n-am gasit-o si am fi ratat-o cu succes si pe a doua, doar ca ne-au zarit niste copii si au trimis un satean sa ne ghideze prin padure si prin pestera.

arata genial, super stalactite, apa verde pe peste tot si mai multe iesiri pe dupa varii bolovani.

in a doua era un fel de templu budist, cu stegulete si cu mai multe statui, unele foarte foarte vechi, plus un lac superb, considerat sfint.

niatza,

am ajuns in hue, cu autobuzele de noapte cele simpatice 🙂 si am dat si mai tare de muson. ploaie marunta si frigutz 🙂

am dat o tura prin citadela usor pustie din cauza vremii, am colindat si o piata colorata si ne-am decis sa nu mai mergem spre hanoi ci sa trecem la caldurica in laos.

asa ca ieri am mers toata ziua cu autobuzul, am trecut foarte repede granita…noroc ca-s foarte putini omuleti care se plimba pe-acolo 🙂 si am ajuns in savannakhet, pe malul mekong-ului.

azi ne-am dat cu un scuteras pina la un templu din apropiere, am ramas de 2 ori fara benzina, ne-am imprietenit cu satenii zimbitori ….foarte frumos 🙂

niatza si LMA !!!!

s-a nimerit sfirsitul de an in hoi an, un orasel super simpatic, cu un riu pe mijloc, case vechi si usor mucegaite luminate seara de multe multe lampioane de matase 🙂

am nimerit musonul de data asta, asa ca e intunecat mai tot timpul si ploua mai mult noaptea si dimineatza, nu e frig sint 25-26 de grade.

sintem in plin traseu turistic asa ca oraselul e plin de europeni, vietnamezi fugiti si reveniti sa viziteze, japonezi, americani…cind ne intorceam aseara dupa berea de revelion, niste localnici salutau veseli un grup de japonezi cu “toshiba, toshiba” 🙂

afacerea orasului este croitoria, din 2 in 2 m este un magazin cu haine si un atelier de croitorie, tot turistul sta la coada la probe pt rochita sau costumul de matase… nu par sa fie chiar foarte talentati insa 🙂

am dat o tura si pina la my son, unde sint niste temple de caramida destul de junglificate. sint foarte fain asezate, inconjurate de o jungla super deasa si de munti, de citeva piriiase iar cind am fost noi si de ceatza si de o ploaie marunta.

cit despre revelion, am colindat prin oras, toata lumea era pe strazi si sarbatorea, chiar si vietnamezii se pare ca au adoptat petrecerea 🙂  am papat,am baut niste beri si am decis ca 2007 a fost un an genial 😉 sa fie si 2008 macar tot la fel ! 😀

lma!

pina la urma am facut craciunul in saigon, dupa ce pe 24 am plecat din phu quoc (un drum de vreo 350km cu motocicleta, 2 autobuze, un vapor si un feribot 🙂 ).
saigon nu exceleaza prin mai nimic, poate doar prin numarul impresionant de scutere.
ne-am plimbat prin orasul vechi, am vazut citeva muzee si am fost la templul cao dai si la celebrele tunele ale viet-cong-ului de la cu chi.

pina la templul cao dai sunt cam 90km asa ca a trebuit sa mergem cu un autobuz, cu turma de turisti si cu un ghid super-enervant. obisnuiti sa ne facem singuri program si sa mergem cu Grasu’ unde si cind vrem noi, ne e destul de greu sa ne adaptam la mersul cu autobuzele.

dupa saigon am plecat in nha-trang, un drum de 10 ore cu autobuzul. aici exista autobuze de noapte (pt. turisti bineinteles), care au un soi de paturi suprapuse inauntru. Asa ca am plecat la 8 seara si am ajuns la 6 dimineata in nha trang.