ZUMZUMZUM- from Romania to Thailand on a bike

Dupa ce in Goreme nu ne-am dat cu balonul pt. ca era prea scump, in kathmandu nu ne-am dat cu avionul din cauza ca era prea scump mi se facuse dor sa zbor un pic. E adevarat ca intre kargil si srinagar am reusit sa decolez un pic cu Grasu’ dupa ce am luat o denivelare gigantica un pic prea repede, dar aterizarea a fost cam dura si dupa pumnii din casca Ioana nu a parut sa aprecieze….
Asa ca in Pokhara am decis sa fac un zbor cu parapanta. Toata lumea decoleaza de pe Sarangkot, un virf de vreo 1500m de unde e cea mai buna panorama a Anapurnelor.

Am ales zborul lung de 2 ore in speranta ca putem evada un pic catre munti. Instructorul, un francez care zbura din ’89 a fost foarte simpatic, pacat ca nu stia engleza asa ca am fost obligati sa ne conversam in franceza mea de balta.

Am decolat un pic prea tirziu, pe la 2, asa ca termica era cam slaba, o singura zona era mai activa cu o termica destul de violenta. Am urcat citeva sute de metri si , dupa vreo 2 inchideri partiale am incercat sa evadam catre munti. Nu am reusit, ne-am intors in termica si i-am zis instructorului ca mai bine uitam de XC si ma lasa sa ma joc un pic. Ne-am dus catre oras, francezul mi-a lasat comenzile si pentru vreo 30-40 de minute m-am jucat de-a pilotul.

Am reusit sa prind o alta termica, am mai urcat citeva sute de metri dupa care am zburat in spatele unui vultur pentru citeva minute. Era ditamai pasaroiul si zbura foarte calm la vreo 20-30m in fata parapantei 🙂
Spre sfirsit ne-am dus deasuprea lacului si am exersat un pic tangaj si ruliu 🙂

Desi nu e chiar la fel de distractiv ca zlin-ul, am fost foarte incintat de toata afacerea…

niatza,

dupa 10 zile in kathmandu ( n-am mai stat nicaieri asa de mult) am fugit 2 zile cu excursia la rafting. Treziti foarte dimineatza, am clantzanit din dinti tot drumul – fo 70-80 de km de kathmandu- si ne-am gindit ca in apa albastra si curata de munte tre sa fie genial 😀

“nici nu voi ca sa ma laud,nici nu voi sa va-nspaimint”…bhote koshi e cel mai “abrupt” riu nepalez si are 4 grade pe scara raftingului (din 6)

pe la 10 am ajuns la locul de imbarcare.  aparuse si soarele si se facuse caldut. baietii cu barca erau deja acolo, ne ateptau sa dam si noi la pompa…de incalzire.Ne-au facut instructajul : cum sa dam din visle, cum sa ne dam dam prin apa, cum sa ne salvam 🙂 Ne-am dat cu 2 olandezi destul de mieunati 🙂 si cu un instructor super simpatic, calm si zimbitor, si un ajutor de-al lui si in plus erau 2 caiacisti care se invirteau in jurul nostru, sa ne adune daca e cazul.

prima zi a fost destul de usoara, doar citeva portiuni rapide, mai mult ne-a testat cit de rapid raspundem la comenzi 🙂  apa era rece, am stat noi doi in fata si luam niste valuri meseriase… da’ ne-am obisnuit repede, cip a sarit si de pe o stinca de fo 4 m in riu…era super adinca apa, era mirat ca n-a atins pamintu 🙂

ne-am intors in tabara, ne-am parcat in cort si am papat si baut o bere cu ceilalti participanti la activitati si cu instructorii…toti usori dusi cu capu 🙂 era o super veselie acolo pe malul riului. I-am convins sa ne faca si un mare foc de tabara…a fost fain fain 🙂

a doua zi, ne-am echipat cu costume sexy de izopren si jachetzele impermeabile (+cascute galbene si veste de salvare) si am dat drumu la barca in fata corturilor ….super agitata apa, facea niste valuri de numa-numa si cascade si virtejuri… genial !!!!

poze de pe apa n-avem, aparatu foto a preferat sa mearga cu autobuzu.

dupa ce am rezolvat cu vizele, cu transportul lui Grasu si cu biletele de avion, am dat o fuga la rafting si ne-au mai ramas citeva zile pt pokhara.

dupa 8 ore in autobuz, pentru un drum pe care Grasu’ l-ar fi facut in 3 ore… am ajuns in pokhara.

Un oras de munte linistit, cu un lac in care se reflecta piscurile Anapurnelor, fara nebunia si mizeria din kathmandu.

Azi am urcat pina la world peace pagoda, ne-am dat cu barca pe lac si ne-am uitat cu jind la parapantisti.

si dupa-masa am facut rezervarea pt zborul cu parapanta de miine 😀

for several different reasons we had to ship our faithful bike from kathmandu (more about this in another post).

the horizonsunlimited recommended shipping agents (eagle eyes and new worldlink) were less than helpful so we used another company, public freight.

since we are in no hurry to get the motorcycle to bucharest, we chose to ship by sea. The bke goes from kathmandu to calcutta by truck and from there to europe by ship. It should be in bucharest at the end of january at about the same time as we will.

after deciding what parts of our enormous luggage we can send home and what we must keep,

we took the bike at the warehouse and prepared it for shipping

our target was to fit everything in under 2 cubic meters, so we had to try different combinations 🙂

I took off the front wheel, the windshield, the handlebars and the blinkers.

after the crate was ready we put everything inside and tied them as secure as possible

here is a short movie… we don’t need no stinkin’ forklifts

niatza, sintem deja de o saptamina in kathmadu. stam in Thamel, cartierul turistic al orasului. adevaru e ca e destul de turistic, multi multi oameni, multe magazine cu toate prostiile(in special echipament de munte, pe toate scrie northface 😉 ), o droaie de restaurante (unele cu papa foarte buna)  si de bodegi (cu bere 🙂 , de vinzatori ambulanti si de bici-ricsisti 🙂

ne-am reintilnit aici cu cei 2 americani si cu belgienii si cu 2 australieni si am cam avut program de cina-bere-birfa in fiecare seara. 

orasul nu e foarte mare, nu e nici prea curat, piata din centru nu ne-a prea impresionat dar am dat mai multe ture, mai cu moto mai pe jos sa vedem cele citeva temple de pe-aici care ne-au placut si sa rezolvam cu viza de thailanda. A fost un pic complicat si cu thailandezii care aparent nu dau vize din kathmandu decit cetatenilor nepalezi…am insistat un pic, am scris o scrisorica catre consul si s-a rezolvat 🙂

acum vreo 3 zile am fost cu belgienii pe Enfield si cu un american nereusit pe o Honda la plimbare pina in bhaktapur (cam 20km) . era fain orasul, numai caramida si lemn dantelat peste tot, cu doamne care tricotau caciuli, sosete si o droaie de copii care jucau ceva de genu ratzele si vinatorii cu un ghem de sfoara 🙂

nu ne-am lamurit de ce sint atit de fardati copii de pe-aici, l-am intrebat pe un nene din jaisalmer si ne-a zis ca acel negru de la ochi ii protejeaza de soare, caldura…nu prea cred…

simpatici nepalezii si rid intr-una 🙂