ZUMZUMZUM- from Romania to Thailand on a bike

Azi am fost toata ziua cu capul in nori 🙂 am colindat prin mcleod ganj,am baut un ceai de ghimbir, l-am vizitat pe dalai lama, i-am vazut pe calugari construind o mandala din nisip, am reparat la moto si ne-am uitat cum ploua 🙂

miine plecam spre manali, si incercam sa trecem spre leh (daca nu e inchisa trecatoarea din cauza zapezii)

first it happened after the pakistani-indian border, we were doing 100 km/h on a b road and suddenly the engine stalled. I stopped on the left side of the road (we are in india after all), pushed the starter button, and the engine started again. I blamed the pakistani fuel and continued to armitsar.  Although I felt the distinctive signs of fuel starvation I was afraid to consider what could have caused it. 

the second day it happened 100km after we left armitsar. First a cylinder stopped and then the second one. I couldn’t ignore this anymore. I disconnected the fuel line just after the fuel pump and asked Ioana to press the starter button.  The engine came to life immediately. I hoped that the fuel filter is clogged up and decided to investigate the problem in dharamsala.

10 kilometers before dharamsala the engine stopped again, this time for good. For the first time since we left bucharest, I experience the weird feeling of being stranded on the side of the road. There is no fuel going to the carburetors and the fuel pump is so hot I can’t keep my hand on it. All signs point to the dreaded fuel pump failure, but how could this happen ? I’ve added an additional relay to prevent such a failure!

As a last resort, I bypass the relay.  The engine starts. We manage to arrive at McLeod Ganj. I check the relay, and to my joy it doesn’t work anymore. This is a Tyco automotive relay rated for 40A and 10^7 cycles. I’ve used it for 4A and it only lasted for 500.000 cycles. Luckily I have a spare relay. I replace it, and all seems to work smoothly again.

Here are the pictures of the damaged relay:

niatza,

am trecut mai simplu decit credeam din pakistan in india. Aparent a fost o idee buna sa trecem duminica pentru ca nu mai era nimeni in vama, nici pe o parte nici pe alta, doar angajatii plictisiti. Cip a avut de rezolvat o mica problema: cind am intrat in pakistan au pus una dintre stampile cu data gresita, si rezulta acum ca am stat 11 zile desi aveam viza doar pt 10, dar i-a convins repede.

ne-am oprit in Amritsar si am dat o tura cu o biciricsa pina la Golden Temple, mi-a fost cam mila de nenea ala sa pedaleze pentru toti 3 dar n-avea pedale si la pasageri sa-l ajutam.

m-am distrat ca de data asta l-au pus si pe cip sa-si puna batic 🙂  inca nu stim sa impletim un turban d-ala…pare complicat

templul era cam auriu pentru gustu nostru si coada prea mare la intrare 🙂 dar incinta arata foarte dragut.( nu-mi place nici ca trebuie sa ma plimb desculta pe unde calca miile de indolezi 🙂 sint circotasa, recunosc 😀

n-am mai pierdut vremea si dimineata am sters-o catre dharamsala …am fost avertizati ca e drum de 5ore desi sint numai fo 230 km. Ei bine au fost mai bine de 5 ore. Se circula ca naiba, drumul e vag asfaltat, gropi nenumarate, nisip, teren alunecat, poduri rupte…o veselie…si peste toate astea soferul indolez e foarte nesimtit! sa lasam detaliile, a fost foarte foarte frumos drumul pe stinga si pe dreapta 🙂

 recunosc ca distractia cea mai mare a fost sa gasim maimutzele pe marginea drumului supervizind cine, ce si unde merge 🙂

am trecut de dharamsala si am mai urcat citiva km pina in McLeod Ganj, se vede mai frumos de-aici,  ne-a prins o ploaie dragutza de vara 🙂  dar chiar eram dornici de racoare dupa sauna din ultima vreme.

tibetanii va saluta si noi va zicem nb.

miine o sa stam tot aici sa investigam o buba la moto si cu putin noroc poimiine mergem spre manali. 

am pus impresiile din iran si traseul aici:

02-Iran

in citeva zile pun si traseul din pakistan

Niatza,
Dupa tura de alergare( noi fiind shtafeta) pe tarimuri pakistaneze am luat o pauza de citeva zile in Lahore. Am gasit hotelul recomandat de lonely planet asa ca ne-am intilnit la o birfa sus pe terasa cu 90% din turistii aflati in Lahore. Marea majoritate asiatici, chinezi, coreeni, japonezi dar si citiva europeni rataciti. Prinde bine sa mai schimbam o vorba si cu omuleti mai albi la fata si proprietarul vorbeste bine engleza si e chiar simpatic 🙂

alaltaieri am dat o tura prin fort, usor parasit , usor renovat cu fonduri unesco, survolat de zeci de ulii, cu multi copaci si verdeata, cu doar citiva alti vizitatori, a fost o plimbare foarte foarte frumoasa.

o moschee mare dar foarte draguta, din piatra rosie, si ea refacuta in parte dupa cutremurul de anul trecut

si ne-au mai placut foarte tare ferestrele dantelate in marmura dintr-unul dintre palate

la prinz ne-a luat Malik, proprietarul hotelului, la un fel de “spectacol” sufi, intr-o moschee (decorata ca pentru craciun) au cintat mai multe formatii o muzica ciudata numita quawwali si un batrinel a dansat. Foarte multi oameni, numai barbati si noi turistii pusi la loc de frunte. Ne-au stropit cu apa de trandafiri din belsug, ne-au dat tot felul de dulciuri si-au impartit ghirlande de flori si au aruncat cu bani peste solisti.

daca gasim o sa aducem un cd cu muzica din asta, suna bine, pacat ca nu intelegeam nimic din cuvinte, care aparent erau poezii sufi.

la final am stat si noi sa ne pozeze localnicii, mi se pare corect 🙂 probabil nici ei nu mai vazusera atitia albi ciudati 🙂

pe seara am fost si la partea a doua a spectacolului: omuletzii se inghesuie intr-o curte interioara cu un fel de templu, au fost draguti si ne-au facut si noua loc. cum nu pot sa bea bere :D, fumeaza cu totii cite ceva bun si mai schimba o vorba pina si dupa ce apar protagonistii. sint doi care bat la tobe, si citiva care “danseaza” . se presupune ca ritmul muzicii ( tobele sunau foarte bine, ceva foarte ritmat-tribal) si hasisul fumat ii aduce intr-un fel de transa si se invirt (cam ca dervisii).

poate am fost noi rai, dar nu pareau foarte in transa,era mai mult teatro-mima 🙂 si nici atmosfera nu era prea relaxata, era foarte mare inghesuiala si toata lumea usor nervoasa si pusa pe hartza. Nici macar merele asortate cu cite 5-6 joint-uri nu au reusit sa-i relaxeze 😛 cam atit cu sufi 🙂

a doua zi am pornit spre orasul vechi ….mama ce trafic si ce mizerie !!! nu poti sa respiri pe strada e un fum si un praf de abia te vezi om cu om, cu cal, cu vaca, cu masina, cu motoreta…

si putina liniste si porumbei la moscheea indelung cautata

azi programasem sa mergem sa vedem ceremonia (mult laudata de toata lumea de pe-aici) de inchidere a granitei dintre indian si pakistan. ne-am dat cu autobuzu obosit si am ajuns putin dupa ce incepuse.Partea indiana era reprezentata de circa juma de stadion si partea pakistaneza de fo 30 de oameni, putini da hotariti 🙂

foarte frumos, au alergat cu steagurile,au tropait soldatii, au cintat, au scandat (india vs pakistan) …cam ca pentru copii asa 🙂

in final au dat steagurile jos sincron si gata 🙂

noapte buna tuturor!

mai transmitem de la indieni cind o sa se poata 🙂